" Te voi accepta asa cum esti. [...] Se poate, pur si simplu, ca tu sa fii prietenul meu. Te voi primi, deci, din dragoste pentru tine, asa cum esti. Daca schiopatezi, nu-ti voi cere sa dansezi. Daca urasti pe unul sau pe altul, nu ti-i voi impune ca tovarasi. Daca ai nevoie de hrana, te voi hrani.
N-am sa incerc sa te divid pentru a te cunoaste. Tu nu esti nici acest act, nici celalalt, nici suma lor. Nici acest cuvant, nici celalalt, nici suma lor. Nu te voi judeca nici dupa aceste cuvinte, nici dupa aceste acte. Ci voi judeca actele si cuvintele dupa tine.
Iti voi cere, in schimb, sa ma asculti. Nu am ce face cu prietenul care nu ma cunoaste si-mi cere explicatii. Nu am putere sa ma transpun in neputincioasa zarva a cuvintelor. Sunt un munte. Si muntele poate fi contemplat. Dar nu ti-l pot oferi carandu-l cu roaba.
[...]
Prietenul meu este un punct de vedere. Am nevoie sa aud mereu pe cineva vorbindu-mi de acolo de unde el imi vorbeste, caci astfel el este imperiu deosebit si provizie inepuizabila. Ii cer insa ca si el sa stie de unde ii vorbesc. Abia atunci ma va auzi. Caci cuvintele, intotdeauna, isi opun intelesurile." Exupery
4 comentarii:
:) Surprinzatoare postare si genial om. Chiar aveam nevoie sa revad si sa resimt cuvintele acestea. Poate ca ar trebui sa citesc din nou cartea...
Saru' mana. Pentru tot. Mai ales pentru NOI.
>:D<
esti foarte norocoasa sa ai asa prieteni! ai grija de ei:)
Hei sis, si mie mi-a fost dor sa-mi reamintesc cuvintele lui Exupery...ma bucur daca au ajuns la sufletelul tau, asta era si scopul...;)) Eu multumesc pentru tot...
Chiar sunt norocoasa, Val. :)
Trimiteți un comentariu